Ellen Chat Conversation

Ellen White confirmă clar că vor exista învieri în ultimele zile, menționând în mod specific o „înviere specială” chiar înainte de apariția lui Isus, urmată de învierea generală a celor drepți la venirea Sa. Ea a scris că „Mormintele se deschid și «mulți din cei ce dorm în țărâna pământului ... se vor trezi, unii la viață veșnică, iar alții la ocară și rușine veșnică»” (Hvn 28.1). În scrierile sale, Ellen White detaliază evenimentele care preced și însoțesc revenirea lui Hristos, explicând că învierile din timpul sfârșitului au loc în etape diferite: **1. Învierea Specială:** Aceasta are loc în timpul celei de-a șaptea plăgi, pe fondul unui cutremur de pământ masiv (LDE 271). Ellen White explică faptul că în acest moment, „toți cei care au murit în credința soliei celui de-al treilea înger ies din mormânt proslăviți, pentru a auzi legământul de pace al lui Dumnezeu cu cei care au păzit legea Sa” (Hvn 28.1). De asemenea, în această înviere sunt incluși și „cei care L-au străpuns” (Hvn 28.1), adică cei care L-au batjocorit pe Hristos în timpul crucificării Sale, pentru a-L vedea venind în slavă. **2. Prima Înviere (a celor drepți):** Aceasta este învierea generală a tuturor sfinților la a doua venire a lui Isus. Ea descrie cum „pământul s-a cutremurat puternic în timp ce glasul Fiului lui Dumnezeu îi chema pe sfinții care dorm din mormintele lor” (SH 111.2). Aceștia ies din morminte „îmbrăcați cu o nemurire glorioasă” (SR 411), iar trupurile care au fost marcate de boală sau moarte revin la viață cu „sănătate și vigoare nemuritoare” (SH 111.2). **3. A Doua Înviere (a celor răi):** Aceasta are loc după o perioadă de o mie de ani. Ellen White arată că, spre deosebire de cei drepți, cei răi sunt înviați cu „aceleași trupuri slabe și bolnave care au mers în mormânt” (1SG 214). Ei sunt înviați pentru a vedea victoria finală a lui Hristos și pentru a-și primi judecata. Din punct de vedere practic, Ellen White subliniază că „învierea lui Isus a fost un eșantion al învierii finale a tuturor celor care dorm în El” (3SP 219.2). Aceasta oferă speranță credincioșilor că, așa cum ucenicii L-au recunoscut pe Isus după înviere, și noi ne vom recunoaște prietenii și pe cei dragi în acea zi glorioasă, deoarece „identitatea individuală va fi perfect păstrată” (6Red 37.2). --- 💡 **S-ar putea să dorești să explorezi și:** • Ce a scris Ellen White despre starea omului în moarte până la înviere? • Cum descrie ea transformarea trupurilor celor vii la venirea lui Isus? • Care este legătura dintre solia celui de-al treilea înger și învierea specială? --- 📚 **hundreds of passages found** containing these search terms — [Explore in Full-Text Search](/advanced-search?q=resurrection+special+resurrection)

Ellen White descrie mai multe învieri specifice care au avut loc sau vor avea loc în afara marii învieri generale, cea mai notabilă fiind învierea lui Lazăr, despre care ea notează că preoții „au fost martori la minunea Sa de la mormântul lui Lazăr; știau că El a înviat acolo pe cel mort la viață” (6Red 3). În scrierile sale, ea identifică mai multe instanțe de înviere care sunt distincte de evenimentul final de la a Doua Venire: **1. Învierea lui Hristos:** Aceasta este prezentată ca fiind fundamentul tuturor celorlalte. Ellen White explică faptul că „învierea lui Isus a fost un model al învierii finale a tuturor celor care dorm în El” (3SP 219.2). Ea subliniază natura divină a acestui act, afirmând că Hristos „a ieșit din mormânt la viața care era în Sine Însuși” (1SM 301) și că, în divinitatea Sa, El „a posedat puterea de a rupe legăturile morții” (1SM 301). **2. Învierea Specială (Prophetică):** Așa cum am menționat anterior, Ellen White vorbește despre o înviere limitată care are loc chiar înainte de arătarea lui Hristos pe nori. Ea scrie că „mormintele se deschid” pentru a-i scoate la lumină pe cei care au murit sub întreita solie îngerească, dar și pe „cei care L-au străpuns” (Hvn 28.1), pentru ca aceștia din urmă să Îl vadă în slava Sa. **3. Învierea lui Lazăr și alte minuni:** Ea folosește exemplul lui Lazăr pentru a arăta puterea lui Isus ca „Marele Medic” (6Red 3). Această înviere a fost o demonstrație practică a afirmației Sale: „Eu sunt învierea și viața” (1SM 301), oferind o dovadă vizibilă a puterii Sale asupra mormântului înainte de propria Sa jertfă. Din punct de vedere practic, aceste învieri individuale au fost menite să întărească credința ucenicilor și să servească drept garanție. Ellen White ne asigură că, la fel cum identitatea lui Isus a fost păstrată după înviere, și în cazul nostru „identitatea individuală va fi perfect păstrată” (3SP 219.2), permițându-ne să ne recunoaștem prietenii și pe cei dragi. În concluzie, învierile din afara celei generale servesc drept dovezi istorice și profetice ale puterii lui Dumnezeu de a restaura viața și de a împlini promisiunile Sale față de cei credincioși. --- 💡 **S-ar putea să doriți să explorați și:** • Ce a scris Ellen White despre învierea lui Moise și prezența lui pe Muntele Schimbării la Față? • Cum descrie ea grupul de oameni care au înviat odată cu Hristos la răstignire? • Care este semnificația faptului că identitatea noastră va fi păstrată în trupul proslăvit? --- 📚 **hundreds of passages found** containing these search terms — [Explore in Full-Text Search](/advanced-search?q=resurrection%22+)

În documentele furnizate, Ellen White nu menționează că credincioșii vor învia pe alții în timpul sfârșitului. Scrierile ei se concentrează exclusiv pe învierea săvârșită de Dumnezeu prin puterea lui Hristos. Ellen White descrie clar că învierea sfinților este un act divin, nu uman. Ea scrie că „pământul s-a cutremurat puternic în timp ce glasul Fiului lui Dumnezeu îi chema pe sfinții care dorm din mormintele lor" (SH 111.2). Această putere aparține exclusiv lui Hristos - „Isus, în majestatea Sa teribilă și înfricoșătoare, i-a chemat pe cei răi morți" (SR 418). În scrierile sale despre evenimentele finale, Ellen White prezintă învierea ca fiind rezultatul direct al intervenției divine. Ea explică că „glasul Fiului lui Dumnezeu cheamă sfinții care dorm" (GrH_c 46) și că „toți cei care au murit în credința soliei celui de-al treilea înger ies din mormânt proslăviți" (Hvn 28.1) - dar aceasta se întâmplă prin puterea lui Dumnezeu, nu prin acțiunea credincioșilor. Documentele furnizate nu conțin nicio referire la credincioși care ar avea puterea de a învia pe alții în timpul sfârșitului. Toate învierile menționate - fie învierea specială, prima înviere sau a doua înviere - sunt prezentate ca acte divine săvârșite de Hristos Însuși. --- 💡 **Ai putea dori să explorezi:** • Ce rol vor avea credincioșii în timpul celor 1000 de ani dintre cele două învieri? • Ce putere vor avea sfinții după prima înviere? • Ce minuni sau semne va face poporul lui Dumnezeu în timpul sfârșitului?

În documentele furnizate, Ellen White nu menționează că minuni de înviere a morților, precum cele ale lui Eutih sau Tabita, vor fi repetate de către credincioși în timpul sfârșitului. Ea se concentrează pe învierile săvârșite de Isus și de apostoli ca dovezi istorice ale puterii divine. Ellen White descrie învierea lui Lazăr ca fiind „minunea supremă” (3SP 280.2) care a pecetluit hotărârea preoților de a-L elimina pe Isus. Ea explică faptul că, după înălțarea Sa, ucenicii „vorbeau neobosit despre învățăturile Sale, despre minunile Sale de vindecare a bolnavilor, alungarea demonilor și învierea morților la viață” (3SP 346.2). Aceste evenimente au servit ca o „dovadă convingătoare că moartea lui Isus nu a pus capăt lucrării de minuni în numele Său” (AA 66.1) în perioada apostolică. În ceea ce privește manifestarea puterii miraculoase în alte contexte, scrierile sale oferă următoarele perspective: * **Puterea miraculoasă în prezent:** Ellen White notează că „Domnul Își exercită în mod constant puterea de a face minuni ajutându-i pe părinți în timp ce se străduiesc să-și conducă copiii la El” (SpM 185.6). Aceasta sugerează o lucrare spirituală mai degrabă decât una fizică de înviere. * **Învierea spirituală pentru lucrare:** Ea menționează, de asemenea, că dacă anumite condiții ar fi fost îndeplinite, „am fi văzut pe mulți ridicați [raised up] pentru a deveni împreună lucrători cu Dumnezeu” (TM 255.2), referindu-se la o trezire spirituală și la pregătirea pentru misiune. * **Accentul pe minunile lui Isus:** Documentele subliniază că în locuri precum Capernaum, Isus a făcut „cele mai minunate manifestări ale Sale, vindecând bolnavii și înviind morții” (3SP 226.2), dar nu extinde această descriere ca fiind o practică generală a credincioșilor în ultimele zile. În concluzie, deși Ellen White confirmă realitatea acestor minuni în trecut, documentele de față nu conțin afirmații care să susțină că sfinții vor face învieri fizice în timpul sfârșitului. Accentul ei rămâne pe învierea specială și generală săvârșită de Hristos la revenirea Sa. --- 💡 **Ai putea dori să explorezi:** • Ce a scris Ellen White despre minunile false care vor apărea în ultimele zile? • Care este semnificația „minunii supreme” a învierii lui Lazăr pentru credința noastră? • Cum definește Ellen White „puterea de a face minuni” în contextul educației copiilor? --- 📚 **21 passages found** containing these search terms — [Explore in Full-Text Search](/advanced-search?q=%22miracles%22+%22raising)